Mămăliga clocoteşte. Era de aşteptat. “Sistemul ticăloşit”, despre care vorbea ştim noi cine, nu putea genera o altă reacţie. Singurul lucru ce nu putea fi anticipat era momentul. Uite că acesta a venit. N-am de gând să fac analize. Previziuni despre finalitatea întâmplărilor din jurul nostru cu atât mai puţin. Cu siguranţă vor fi căutate tertipuri dâmboviţene pentru a abate atenţia de la fondul problemei.

O să trec şi eu de la fondul problemei la fondul de vânătoare. Cel de la Balc, al lui nenea Ţiri’. Mustăciosul şi-a chemat prietenii acolo. Aşa face în fiecare an. Anul acesta au apărut, şi acolo, protestatarii. Cică să sensibilizeze pe cei care se pregăteau să împuşte mistreţii. Nu pe cei cu colţi de argint, ci pe cei de pe un fond privat, în care timp de un an se bagă mâncare pentru ca trofeele să prezinte oareşce interes.

Aş vrea să-i văd pe cei ce stăteau pe lângă gardurile domeniului de la Balc urcând pe munţii de pe care pădurile dispar încet şi sigur. Distrugerea climatului natural în care trăiesc sălbăticiunile, înfometarea lor, nu prezintă interes pentru cei ce se dau apărători ai lor? Ar fi multe întrebări de pus. Părerea mea este că listele cu revendicări trebuiesc completate cu liste clare cu re-vindecări. Să ne curăţăm sufletele, să ne curăţăm cugetele... Prea multă filosofie. Huo! Jos...