M-am uitat încruntând sprâncenele la ospătarii de la Pizza Hut, văzându-i cu tricouri roşii ce imitau cămăşile cu gulerele bufante ale secolului XVII. Mi-au trebuit câteva secunde să fac conexiunea cu noul sortiment de pizza. Impropriu spus sortiment de pizza.
În primul rând, mie nu-mi vine să cred că e pizza, ci ceva beyond pizza, ceva ce stă cu cel puţin o scară-două mai sus. În al doilea rând, dacă totuşi pizza îi rămâne numele, nu-s de acord că sortimentul e noutatea. E gătită altfel, arată altfel şi are un altfel de gust.
Satură orice om din doar jumătate de tavă, e fierbinte, lasă cuţitul să treacă prin ea nonşalant de uşor şi conţine brânză tartinabilă în 12 mici iazuri de plăcere vinovată. Păi toate astea pot fi catalogate doar printr-o schimbare de sortiment? Nedrept.
Foarte bine ales numele. Într-adevăr, dacă pe vremea aceea ar fi existat pizza, la casele regale asta s-ar fi servit. Crown Pizza. Pe mine m-a câştigat, în caz că încă nu te-ai prins în rândurile de mai sus. Ajunsesem la jumătatea farfuriei şi parcă-mi era ciudă că mă săturasem.
Să ne înţelegem: acele 12 bile de brânză au trecut toate celelalte ingrediente pe planul second, astfel încât vag îmi mai amintesc ce scria în meniu în dreptul alegerii mele. Blatul regal a făcut toată treaba, aşa că mergi fuguţa şi tu la un Pizza Hut şi ordonează-le servitorilor cu gulere bufante să îţi aducă o coroană.
Meniu - Ciuperci la cuptor 9,9 - Tagliatelle al tartufo 19,9 - Caesar Salad 19,9 - Sufleu de ciocolată 9,9
Orașul cere părerea ta. E foarte ușor să te înregistrezi.